…ma uit acum pe geam…afara e innorat..fara stele, fara luna, fara nimic…nu prea ai ce vedea…doar niste idioti care mananca seminte in fata semintelor (lucru pe care il fac de dimineata pana seara->ma intreb cum de nu ii dor dintii,but..who am I to say?!)…ascult muzica clasica…imi place, dar…oficial cica ajuta la invatat…e ceva legat de numarul de batai pe minut/ritm….care trebuie sa fie in jur de 16..si cica numai in anumite genuri se gaseste..gen muzica clasica…ii recomand pe Berlioz si pe Mendelsohn-Bartholdy dintre toti..pe mine ma calmeaza….

…bineinteles..nu ar trebui sa incercati sa “invatati” pe muzica clasica daca nu va place ….eu pana acum..preferam Pantera sau Nacha Guevara sau…ceva asemanator….

…uuu….tocmai a inceput sa imi cante in urechi partea a2a din “Visul unei nopti de vara” a.k.a. Marsul nuptial…..pentru cei care nu stiu…

..din nou pentru cei care nu stiu..marsul nuptial e cel care canta cand se sinucide vreun individ pe treptele starii civile….e dureros de vazut…stiu ca atunci toti par fericiti…sa nu mai zic de noaptea nuntii…dar…ramane de vazut daca dupa asa zisa “luna de miere” vor mai avea aceeasi parere….stiti…in culturile din orientul indepartat a.k.a. china,japonia la inmormantari si nunti culorile “oficiale” sunt invers fata de cele care sunt la noi….adica alb pentru inmormantari si negru pentru nunti…or something like that…stiu sigur ca la ei inmormantarea nu e prilej de tristete, ci de bucurie…

…mai ales pentru un om casatorit…

…imaginea asta este “semnificativa”, ca sa zic asa, pentru viata unui om….rasaritul si apusul…soarele si luna..bucuria si tristetea..tot ce conteaza in viata… 

Simt ca ma scufund in nebunie,

Viitorul imi atarna in streang,

gandul imi dispare in furie:

moartea ma asteapta ascunsa in gang.

Stiu ca exist,dar,totusi,nu sunt;

Vreau sa apar fara ca lumea sa dispara,

Privesc ceea ce-ajunge omul fara gand,

iar gandul meu asteapta-n funie sa moara.

Just scribbling addresses,

Thinking of future and past ex`s,

Thinking of why or how come or why should I,

Feeling a thousand ways to take my life,but not by suicide.

Ripping my clothes,throwing your heart,

When I`ll grow up,I`ll put the pieces of the puzzle back

And again split them all apart.

No destiny,just a beggar`s dream to conquer stars,

I`m feeling mad,death`s still too far.

Never knew why:rich men don`t cry,

Poor people die old,but still they smile.

Never my mom told me if I am rich or poor,

Never wanted to argue with you if is this heart or mine or yours,

Never say “just scribbling addresses”

`Cause you won`t be able to stop.

Secvente desfasurate ca intr-un film monocolor:

atingeri tandre si sentimente pure parca te arunca intr-un zbor,

cu aripile larg deschise faci o plimbare printre nuante de amor

Si spui:vreau sa iubesc sau vreau sa mor.

Zeii conspira;din spirit in spirit imi alearga iubirea,

vreau sa ii opresc,dar nu ii pot tine in loc doar cu privirea,

incerc din viata-mi sa inlatur ratacirea.

Si-adorm,in gand,cu nemurirea.

In vis dansez,pe ritm de-amor nebun,

In vis,doar eu pentru iubirea mea contez,

Din vis britanic ies un om mai bun,

Dar,in viata,nu visez.

Iluzii desarte de inspiratie visatoare,

Sperante distruse de bucurie inselatoare

A vietii inchipuite cu aripi larg deschise

Te distrug in lumea privirilor cu ochii larg inchisi.

Amor nepasator,sex zbuciumat,valtoarea vietii

distrag atentia de la iubirea adevarata,

ce te ridica-n nori cand pare neinselata,

cand ea nu este supusa regulilor noii piete.

La coltul strazii mele,sta un batran,

nimeni nu-l baga in seama,

nimeni nu pare sa-l stie,

nici unul nu spune:”Raman sa vad

ce-a patit;

De ce zilnic il vad stand acolo?

As vrea sa stiu cum poate fi,in zilele noastre,nefericit;

De ce zilnic sta la coltul strazii cu o pancarta in mana?”

Abia acum mi-am dat seama

ca bietul batran protesteaza;

Ne intreaba pe noi cum de foamea si teama

nu ne-au facut sa iesim iarasi in strada.

Treceam zilnic prin coltul strazii

si,pana cand nu a avut soarta prazii,

nu am citit ce a scris pe pancarta:

“Am transformat muritul de foame in arta”.

Ne judeca lumea pentru arta noastra groteasca,

Preotii vor sa ne arate-o lumina,

Vin cu miile ca sa ne spovedeasca,

Ne-mbie gandirea cu dovezi false de arta divinta,

Ne spun cum era lumea inainte ca Domnul sa vina;

ei ne reamintesc ca numaratoarea continua,timpul se scurge,

Dar amintiti-va si voi ca ,in Belfast,sangele copiilor inca mai curge.

Dovezi de credinta:mame plangand deasupra copiilor morti,

Tatii pleaca pe rand sa moara

De parca ar fi fost trasi la sorti.

Suflete macinate de ura si inecate in credinta

Apar pe-un camp de lupta fals ce duce doar la suferinta;

Pe strazile din Belfast,pe unde credinta trece si sufletul ramane,

Se vede doar un copilas ce plange

Ca nu mai are un parinte maine.”